expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

Pagini

vineri, iunie 04, 2010

Internet Partea I

Scenariu s-a petrecut exact in felul urmator:

Ma trezesc devreme (ora 12.30), nici bine nu-mi gasesc echilibrul dandu-ma jos din pat, ca deja caut butonul de power al calculatorului cu degetul mare de la picior. Reusesc sa-l apas (simt o durere in deget, deh, daca-mi tai unghiile aiurea), in drum spre baie incerc sa nu ma lovesc de toate obstacolele din drum... (oare e normal ca primul lucu pe care vrei sa-l faci e sa pornesti calculatorul?).

Intru in baie , ma uit cu dispret la chiuveta, cu totii stim cat de neplacuta e senzatia de apa rece pe fata dimineata. Zic neplacuta deoarece primele 5 secunde sunt absolut ucigatoare pentru starea de motaiala generala, dupa care brusc incep sa curga gandurile precum un suvoi si deodata ma trezesc perfect lucid cu o lista interminabila de chestii "to do" in ziua respectiva, care mi se rasfoieste prin minte!

Ok, sa astepte linistite in sir indian fiecare, ziua de astazi este numai pentru mine, nu trec trei minute de navigat pe net ca deodata aud cea mai infernala sonerie de interfon creata cel mai probabil de un puturos, care a gandit ca toata lumea doarme la fel de adanc.

Sar din scaun, aproape ca-l descentrez de tot , in disperarea mea sa ajung cat mai repede la interfon,( nu de alta dar poate se gandeste sa mai apese odata si de data asta mai luuung) cu picioarele inca ude de la dus, incep sa valsez pe gresia lucioasa la modul sinucigas. Ma agat de frigider cu mana stanga, imi fixez privirea pe cuier ma arunc cu elan, ma agat de singura esarfa care zacea linistita moment in care reusesc sa-mi gasesc echilibrul, ajung la interfon si sa apas victorios butonul negru salvator, zambind.

Acum ca mi-a revenit pulsul la normal ma intreb cine o fi? Imediat imi vine in minte o singura persoana si anume Tehnicianul de la firma de internet, care ma anuntase cu trei zile in urma ca vine. Imi incropesc repede in minte un plan de atac cu cateva intrebari ucigatoare pentru tehnician, incerc sa-mi formulez intrebarile in limba vorbita aici(alta decat romana), trag repede pe mine un tricou imi fac freza in monitor, ma opresc pentru cateva secunde si parca am impresia ca aud pe cineva strigandu-ma!

Ma frate , una e sa ai impresia si alta e sa iti lipesti urechea de usa de la intrare si sa constati ca iti vibreaza usa de la strigatele disperate ale Tehnicianului, care saracu nestiind etajul apartamentului a inceput sa-mi intoneze numele de la parter si pana la etajul 3(abia atunci mi-am dat eu seama ca striga).

In final ajunge omu nostru la fata locului , respectiv in fata router-ului.(Cerusem o marire de banda de la 7mb la 20mb, nimic complicat pentru o firma asa mare)

Ia router-ul se uita la el, face un gest cu capul tipic pentru toti "mesterii", scoate dintr-o borseta de piele neagra, jupuita cateva instrumente printre care si un fel de stetoscop, eu uitandu-ma de peste umarul lui stang, incep sa-mi fac probleme in sinea mea.

Stau si ma gandesc daca nu cumva a inteles ca mi-a murit internetul sau ca a suferit vreun atac de cord, ma uit pe langa el caut cu privirea si un defibrilator, eventual in miniatura! Tipul ia stetoscopul si incepe sa asculte firul! Eu raman perplex uitandu-ma la logodnica mea, care avea fata inmarmurita (nu ca s-ar fi priceput mai mult ca mine, sau invers!).

Dupa care incepe mesteru' meu sa scoata la cablaraie si aparatura, de zici ca facea o retea de cartier si serverul era la mine in sufragerie!

Acum chiar era momentul la care am realizat nenorocirea ce avea sa se abata peste mine. Jumatate din mine inca spera ca omul este Pro si stie foarte bine ce face iar cealalta jumatatea deja se gandea la ce-i mai rau.

Gandul ca raman fara INTERNET pentru cateva zile minim, ma lovit fix in moalele capului, brusc am simtit cum incepe sa ma doara capul, dar genul ala de durere de zici ca piticii aia toti care-i auzi mai mereu in ureche, vor sa evadeze si singura modalitatea e sa-ti faca tie o gaura fix in frunte si sa iasa pe acolo. Imi analizez optiunile , erau doua la numar, fie il las sa-si faca treaba si poate am noroc si nu raman fara internet mai mult de 1-2 ore ,sau il opresc acum cu rugamintea de a reveni intr-o alta zi (cat mai indepartata)! Ceea ce n-am stiut, insa am aflat prea tarziu, este ca mai exista inca o posibilitatea si anume sa-si duca treaba la bun sfarsit si sa raman fara internet zile bune!

Incep sa-l trag de limba, poate reusesc sa aflu cate ceva de la micul bucatar (imi dadea impresia ca gateste spaghetti) si-mi raspunde intr-o italiana combinata cu spaniola de am ramas perplex! Nu numai ca nu reuseam sa inteleg mare lucru din ce a zis, dar am realizat ca exact genul asta de reactia l-a vrut!

A vrut sa nu-si bata prea mult gura cu explicatiile si mi-a trantit genul ala de raspuns care te face sa aprobi din cap ca ai inteles, cand tu defapt esti total pe langa...! Inghit in sec, mimez un zambet fortat si ma retrag 2 pasi mai in spate.

Trei minute mai tarziu se scuza mesteru' , coboara la parter unde se pare ca exista un panou ceva cu liniile de telefonie pierde vremea pe acolo timp de 20 minute dupa care urca relaxat, intra in casa (miscarea lui a fost asa de naturala incat am crezut ca se aseaza pe canapea langa mine, dupa ce se serveste cu un suc rece la doza din frigider) si-mi comunica, ca a rezolvat treaba si se intoarce in 15 minute.

Salut omul politicos , nu ma deranjez sa-l conduc , stia drumu foarte bine si dispare.

Acum stau si incep sa ma sfatuiesc cu jumatatea mea si sa incerc sa-mi dau seama daca o sa-l vedem in 15 minute sau in 15 zile pe mester! Reiau conversatia in cap , totul parea ok, bunnn.

Dupa aproximativ un sfert de ora de butonat tv-ul , simt cum imi sare din mana telecomanda si singurul organ caruia ii pasa de ea este inima, care parca vrea sa sara dupa telecomanda...

Ati ghicit, era soneria iadului! Ies pe terasa (am sa postez o poza cu ea) imi arunc privirea peste balustrada si cine crede-ti ca-mi zambea demonic ? Mesteru' lu peste care avea deja pregatit speech-ul pentru mine.

Urca linistit cu liftul, cu o figura zambitoare fortata si intr-un dialect doar de el inteles imi spune:

-"Am rezolvat o sa aveti internet in 48 de ore"

-Bine bine, dar de ce dureaza asa de mult?

-"Pana se activeaza banda de 7mb asa dureaza"

-Care banda?Pai eu am de 7mb si vreau de 20!D-aia sunteti aici!

La momentul asta simteam ca l-am ucis desi imi confirmase ca habar nu avea pentru ce venise aici.

Moment in care imi da lovitura de gratie, cu un raspuns in termeni tehnici, din care am inteles doar ca se activeaza mai intai 7mb dupa care si restul de banda...!BULLSHIT , imi zic in gand.Il salut respectos si pleaca!

Doliu nene, pe monitor indiferent unde ma uitam imi sarea in ochi X-ul de la internet!

Ii simteam lipsa de parca cineva drag plecase intr-o calatorie foarte departe!



Va urma...





 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de zis?Cine te opreste sa o faci?